Avignon, de la opulența papilor la viața boemă a artiștilor

eoficial.ro | Destinatii | 7 octombrie 2013, ora 11:16
avignon_580x435_scaled_cropp

Așezat strategic în Provence, între râurile Ron și Durance, Avignon e un oraș cu o istorie tumultoasă, asupra căruia și-au pus amprenta numeroase civilizații. Fondat de gali, cucerit apoi de romani și de mauri, Avignon este denumit și “a doua Roma” după ce, în secolul al XIV-lea, orașul a devenit reședință a papilor.

Deși au stat numai 70 de ani în Avignon, amprenta papilor asupra orașului a fost una puternică – acesta păstrează intact aerul măreț pe care aceștia l-au adus odată cu bogațiile care îi înconjurau la Roma. Vile și reședințe somptuoase au început să apară în Avignon. Persoane influente, cardinali, artiști și arhitecți au fost atrași, de-a lungul timpului, de orașul așezat pe malul stâng al Ronului.

Palatul Papal, Podul din  Avignon, Catedrala Notre-Dame-des-Doms, Piața Orologiului sunt doar câteva dintre obiectivele majore ale orașului, care au dus la includerea în totalitate a acestuia în patrimoniul mondial al UNESCO.

Animat în fiecare vară, la început de iulie, de unul dintre cele mai importante și selective festivaluri de teatru din lume, orașul a fost desemnat, în 2000, capitală europeană a culturii.

Însă nu construcțiile gotice, nu străduțele întortochiate sau arhitectura impunătoare îl fac pe călătorul care trece de zidurile vechi ale orașului să simtă un prim fior. E viața pe care o regăsește aici, o viață total opusă luxului adus de papi, pe care fiecare se așteaptă să îl regăsească în Avignon.

Pentru că Avignon e un oraș al constrastelor, un oraș în care antiteza trecut – prezent e mai vizibilă ca oriunde. Orașul din Provence afișează alături, ostentativ parcă, moștenirea impresionantă lăsată de papi și stilul nonconformist al oamenilor care trăiesc aici. Viața boemă, lipsita în aparență de griji a acestora e ceea ce face din Avignon un oraș de neuitat. Pentru că odată ajuns aici, e greu să te desprinzi de atmosfera destinsă, de lejeritatea cu care oamenii tratează fiecare zi din viață.

Istoria Avignonului are farmecul ei, însă e simplitatea emanată de oamenii de aici cea care dă farmec orașului. Tocmai această viață boemă, lipsită de griji a artiștilor străzii e modul simplu de a răspunde bogățiilor, luxului și opulenței aduse odată cu venirea papilor și a cardinalilor. E modul simplu al acestor oameni de a se opune zestrei transmise, de a se scutura de greutatea istoriei și de a-și asigura, la rândul lor, un loc în istoria Avignonului.

Orașul din sudul Franței e un oraș al extremelor, în care măreția trecutului se ciocnește puternic de simplitatea prezentului. Iar cei care trec pentru prima dată pragul porților vechi din Avignon ar trebui să știe că, așa cum afirma Jose Saramago, “a călători ar trebui să însemne altceva: să zăbovești mai mult și să umbli mai puțin”. Pentru că cine vine în Avignon ca simplu călător și nu încearcă să deslușească ce se ascunde în spatele arhitecturii impresionante, cine nu încearcă să înțeleagă prezentul și se raportează doar la ceea ce prezintă trecutul, nu vede nimic.

Comentarii

raspunsuri