Istanbul, între tradiționalism și importuri occidentale

Romina Bratu | Destinatii | 7 octombrie 2013, ora 11:32
IMG_1158_580x435_scaled_cropp

Istanbul, orașul luminilor, orașul a două continente, orașul florilor de primăvară puternic colorate, al culorilor aprinse, al moscheelor maiestoase și al chelnerilor binevoitori. Un oraș minunat unde fiecare pas și fiecare stradă își spune propria poveste; acolo unde soarele dimineții scalde marea și își cântărește propria reflexie în cântul îmbătator al chemării la rugăciune și al mirosului de suberek, borek (plăcintă turcească cu brânză sărată servită în special dimineața) și ceai negru proaspăt pregatit la samovar.

Un oraș care nu adoarme niciodată, aflat în continuă mișcare, asemena unui stupăriș, și care se deschide, se oferă, se lasă descoperit așa cum o lalea își oferă toată frumusetea zilelor însorite de primăvară. Încărcat de misticismul istoric al culorilor, al miresmelor și al fiecărei străduțe, Istanbulul te îmbie, te ademenește să te lași purtat în voia lui, să îl descoperi. Niciodată însă nu se va destăinui întru totul oricât de multe ti-ar arăta, ci te va încărca de dorința de a te reîntoarce, de a reveni pentru a vizita acele locuri, de a bate la picior străzile umblate de milioane și milioane de oameni. Este un oraș care te trezește la viață si cu care trăiești o minunată poveste prin fiecare vibrație a sa. Este un loc pe care vrei să îl revezi întotdeauna cu mare drag; acel loc unde mirosurile de mirodenii și de mâncare tradițională te atrag în fața restaurantelor cochete, cu terase frumos aranjate, unde chelnerii te invită politicos sa le calci pragul și să iei loc. Din momentul în care te-ai așezat la masă sunt continuu în jurul tău. Te fac să te simți bine, te respectă, tu ești prioritar. Nu simți cum trece timpul și nu te confrunți niciodată cu problema de a mânca după o oră de la lansarea comenzii. În cazul în care din varii motive întârzie mai mult decât le este în obicei, se scuză, și nu o dată, de nenumărate ori.

Istanbul e un oraș asezat strategic atât din punct de vedere geografic, cât și din punct de vedere politic, care leagă Europa de Asia, prin accesul la cele două strâmtori – Bosfor și Dardanele; un oraș încărcat cu istoria celor mai vechi timpuri, un oraș cosmopolit, dar care încă păstrează accente tradiționale.

Istanbulul Europei este un oraș vechi de mii de ani în care turiștii și localnicii conviețuiesc. Azi, orașul nu mai este doar al localnicilor, nu le mai aparține în totalitate; este orașul oamenilor care merg acolo pentru prima dată, precum și a celor care se întorc să îl revadă, iar și iar. Este un oraș încărcat cultural, în care se regăsesc atât cultura turcă, cultura Bizanțului și a Imperiului Otoman, cât și cultura occidentală.

Plimbările în centrul vechi al Istanbulului sau prin Marele Bazar te fac să te simți că aparții unei epoci de mult apuse, însa zgomotul asurzitor al traficului mai mult decât intens, frumoasele vile de pe malul Bosforului și mașinile extrem de luxoase te fac să îți amintești că de fapt trăiești într-o lume modernă, dominată de diferențe sociale.

Istanbul e un oraș care te îndeamnă să păcătuiești – plăcintele, dulciurile – sarailii, baclava, traditionala dondurma (înghețată turcească, cu textură gumoasă și rezistență crescută la topire), toate sunt o ispită. Nu te poți opune mirosului irezistibil de plăcinte cu brânză proaspăt scoase din cuptor, ai căror aburi aromați se împrăștie pe străzile orașului, amestecându-se cu mirosul sărat al aerului; așa cum nu te poți opune să nu păcătuiești îmbătandu-te cu prăjiturile cu fistic înecate în miere. Iar după toate acestea, ce poate fi mai bun decât un ceai tradițional care îți readuce simțurile, alături de aroma de mere eliberată de fumul narghilelelor. Te simți ca un bey (domn) într-o poveste cu cadâne. Susurul bănuților de pe costumul dansatoarelor în timpul unduirii acestora te trimit departe, intr-o altă lume, lumea de poveste a 1001 de nopți.

Dondurma o găsești atât la colț de stradă, mânuită, învârtită, răsucită și aruncată cu ajutorul unei palete metalice cu o lungime impresionantă de băieți îmbrăcați în costume tradiționale, care fac glume pe seama turiștilor sau a localnicilor neatenți. Se joacă cu tine, îți pierd înghețata printre degete, o ascund, ți-o lipesc de nas. Un adevărat spectacol în aer liber oferit tuturor celor care își așteaptă rândul, cât și trecătorilor.

Oamenii sunt ca marea. Sunt primitori, prietenoși, dispuși să te ajute să ieși din încurcăturile cu care se confruntă orice turist, însă sunt extrem de temperamentali – acum sunt calmi pentru ca mai apoi să se învolbureze asemnenea valurilor pe timp de furtună. Își manifestă trăirile, se bucură, sunt triști. Sunt oameni buni, muncitori, cinstiți și onești pentru care valorile familiale primează înainte de toate. Un părinte muncește toată viața pentru copilul său, iar acesta din urmă știe să își răsplătească părinții când aceștia ajung la bătrânețe. Sunt educați în spiritul acesta, știu să mulțumească pentru ceea ce li s-a oferit.

Istanbulul este un oraș minunat, Turcia este o țară extraordinară care are multe de oferit exploratorilor săi. Orice incursiune în lumea turcă este o incursiune culinară – brânză, măsline, dulceață de măsline, kebab și pește. Marea, soarele, liniștea dimineții străpunsă de cântul chemării la rugăciune din înaltele minarete; turle care se intind, se înalță către cer unindu-se cu acesta. Ele fac legătura între cele două lumi – cea lumească și cea a divinității, între om și Allah; încadrează moscheele dându-le granduare. Atingerile de culoare, de nuanțe de albastru și turcoaz, îți încântă privirea. Moscheele sunt adevărate opere de artă, adevărate monumente ale căror alei sunt încărcate de coloane și arcade, de magnolii îmbietoare, de picturi parcă brodate și de candelabre imense, încărcate de mii de lumini. Vitraliile colorate permit luminii să pătrundă și să scalde în căldura ei imensele covoare persane.

Grandoarea este ceea ce definește nu doar moscheele sau Istanbulul, ci întreaga țară. Este un loc minuant care merită și poate fi explorat ori de câte ori apare o ocazie. Este o oaza de liniște și totodată o agitație pe care ți-o dorești; un loc în care te simți acasă.

Comentarii

raspunsuri