India, țara în care totul e incredibil

Raluca Dan | Lifestyle | 15 octombrie 2013, ora 10:34
taj mahal india

Dacă America e țara tuturor posibilităților, Thailanda țara surâsului, iar Japonia țara soarelui răsare, India e țara unde totul e incredibil. De cum ajungi în India, începi să te simți copleșit, iar exclamațiile de mirare nu vor înceta să curgă. Între India și România sunt peste 8000 de kilometri și tot atât de multe diferențe culturale și climatice. India e o altă planetă, cu propria ei gravitație.

În august, când musonul încă își mai face simțită prezența, văzduhul miroase a ploaie și a zei, în august a gunoaie și iarbă verde parfumată, iar din septembrie se simt praful și căldură grea, de neclintit.  Și indiferent de anotimp, în India e mereu gălăgie: claxoane, țipete de maimuță, refrene indiene fredonate la colț de stradă, voci ridicate, huruit de mașini.

Nici măcar în temple nu găsești liniștea mult promisă, zeii lor trebuind să fie îmbunați cu imnuri care fac să răsune strada. E vorba doar de liniștea exterioară, căci ascultând mantrele lor, așa zisele silabe magice, repetate la nesfârșit în temple și privind drept în ochii zeilor lor colorați, reușești parcă să înțelegi puțin din lumea lor incredibilă.

Dacă mergi în India nu poți rata o plimbare cu ricșa sau cu motoricșa, o bicicletă, respectiv un scuter transformate în taxi urban. La prima vedere, într-o motoricșă încap maxim 3 persoane, însă pentru indieni spațiul nu are aceeași dimensiune. O să vezi gonind pe stradă motoricșe cu până la 10 persoane, stând prietenește de vorbă, claie peste grămadă.  Astfel, prețul călătoriei, precum și confortul, scad simțitor.

Nu numai spațiul e altfel în India, ci și timpul. Blaga spune că veșnicia s-a născut la sat, dar oare ce-ar fi zis de o după-amaiza indiană toridă? Nicio frunză nu se clintește în copaci. Miroase a soare ars și a praf. Orizontul se topește în depărtare, pe străzi. Niciun câine nu latră. Indienii dorm pe la umbră, moțăie sau mestecă tutun cu privirea în gol. Neclintirea lor e contagioasă. Mai devreme sau mai târziu, te surprinzi moleșit, transformat în peisaj indian.

Dar India nu e doar atât. India e mult mai mult. India înseamnă și străzi pline de gunoaie, și vaci jigărite și clădiri în fața cărora te emoționezi că un copil, și oameni în fața cărora te pleci respectuos.

Nu putem vorbi despre India fără a aminti măcar de Taj Mahal, un vis cioplit în marmură albă. Construit de împăratul mogul Shah Jahan în secolul XVII, pentru a adăposti mormântul iubitei sale soții, Mumtaz Mahal, Taj Mahalul este o clădire care îți dă fiori. Văzându-l de la depărtare ai impresia că plutește că o fantomă cu părul despletit peste Yamuna, fluviul negru. Apropiindu-te, detaliile arhiteconice, florile din pietre prețioase încrustate în pereți, albul ireal al marmurei, povestea de iubire din spatele pietrei, îți trezesc în suflet emoții vii.

Mai puțin cunoscut este orașul fantomă al împăratului Akbar, Fatehpur Sikri, construit la câteva zeci de kilometric depărtare de Agra, cel mai bine păstrat oraș-cetate din India. Aici, timpul stă în loc: clădirile cărămizii ale moscheilor, culoarele întortocheate ale haremului, dormitoarele regale, staulul cămilelor, grădinile întinse și iazurile verzi în care se oglindește cerul înfruntă neclintite timpul. În Fatehpur Sikri, adică Orașul Victoriei, lumea gălăgioasă a Indiei se îmbrăca în tăcere. Aici îți poți auzi pașii pe dalele mari de marmură și murmurul rugăciunilor ce ies ca un fum din moscheea care domină curtea centrală te fac să descoperi și lumea tăcută a Indiei.

Dar o țara și o lume nu se face doar cu monumente și clădiri. Oamenii care o locuiesc sunt cei care îi dau suflu. Deschiși cu turiștii, indienii sunt prietenoși aproape până la hărțuire. Vorbesc cu tine fără să-i întrebi nimic, te salută dimineața cum se face la noi în sat pe ulițe, te fotografiază și adoră să-ți strângă mâna și să schimbe câteva vorbe în engleză cu tine.

India e incredibilă. Îți poate plăcea sau nu, dar sentimentul de uluire nu ți-l poți stăpâni. Și astfel, te cucerește un pic. India e o seducătoare. Și pentru a-l parafrază pe Salman Rushdie, €œ”când te sărută, ești pierdut, fie că ești om de rând sau rege„.

Comentarii

raspunsuri