OXAN: Ascensiunea populismului nu va amenința instituțiile UE

Oxford Analytica | Politic | 24 iunie 2014, ora 13:23
UE

În contextul instabilității economice și culturale și al indignării tot mai mari față de globalizare și integrare europeană, populismul devine o caracteristică tot mai întâlnită în peisajul politic european. În câteva țări, populismul nu numai că și-a croit drum politic direct uneori prin intermediul rezultatelor electorale, dar și prin influențarea partidelor moderate la putere prin stabilirea poziției față de imigrație și siguranță, se afirmă într-o analiză Oxford Analytica.

Impact

  • Populismul european este în mare parte un fenomen de dreapta.
  • Populismul împotriva instituțiilor europene câștigă teren – însă populismul economic este doar marginal.
  • Acest lucru ar putea face ca unele țări să introducă politici protecționiste, ceea ce ar fi ilegal în contextul legislației UE.
  • În pofida scăderii în popularitate, UE este tot populară decât majoritatea guvernelor naționale europene

Amenințarea „Partidei de Ceai Europene” este exagerată, deoarece partidele populiste europene au țeluri și priorități diferite.

Ce urmează

Ascensiunea populismului în Europa a alimentat grijile în unele sectoare că alegerile pentru Parlamentul European din mai 2014 ar putea ave mai mult sprijin din partea partidelor populiste, ceea ce ar putea afecta procesul de decizie al UE, întărind mișcările naționale și încetinind integrarea europeană. Totuși, acest lucru este puțin exagerat: în cel mai rău caz, PE nu ar mai funcționa eficient. Dar și acest lucru e puțin probabil doarece ar trebui să existe destui membri PE de centru-stânga și de centru-dreapta pentru a forma o majoritate funcțională.

Analiză

Ascensiunea populismului în Europa este un fenomen cu mai multe fațete. Se pot distinge cel puțin trei feluri de populism:

  • Populismul economic, care se opune capitalismului și economiei de piață.
  • Populismul împotriva insititutiilor, care se opune globalizării și integrării europene, imaginându-le ca sisteme care favorizează pe nedrept elitele față de „popor”.
  • Populismul de identitate, care este foarte asemănător dreptei-extreme și care vizează imigrația și islamismul.

Populismul economic

În contrast cu Statele Unite, populismul economic este slab în Europa.

Populismul economic este de departe cel mai slab dintre aceste trei forme de populism, în contrast cu Statele Unite. Acest lucru este adevărat chiar și în Franța, în care Parti de Gauche al lui Jean-Luc Melenchon nu a reușit să obțină victorii politice și rămâne marginal în voturi și în dezbaterea publică.

Populismul împotriva insitituțiilor

Prin contrast, populismul împotriva insititutiilor, adesea împotriva UE, câștigă teren având victorii importante cu Mișcarea Cinci Stele din Italia, Partidul pentru Independență din Marea Britanie (UKIP), care s-a descurcat bine în alegerile locale recente și Alternativă pentru Germania (AfD), care în alegerile federale din septembrie a cumulat aproape 5% din necesarul pentru a intra în organul legislativ Bundestag. Acest populism împotriva insititutiilor se dezvoltă și în Bulgaria, Ungaria, Polonia și Republica Cehă, cu o componentă puternică de scepticism față de UE.

Populismul de identitate 

Populismul de identitate a fost puternic în Europa cel puțin în ultimii 15 ani. Pe lângă tendința lor naturală anti-europeană, partidele sau mișcările populiste de identitate adaugă o instabilitate culturală și o componentă xenofobă, identificându-le cu dreapta-extremă – adesea independent de puterea economică a țării. Exemple de astfel de partide sunt:

  • Frontul Naţional Francez (cu aproape 18% din voturile pentru alegerile prezidenţiale din 2012);
  • Partidul Jobbik din Ungaria;
  • Partidul Poporului din Elveţia;
  • Partidul Libertăţii din Austria şi Alianţa pentru Viitorul Austriei
  • Partidul Libertăţii din Olanda;
  • Adevăraţii Finlandezi din Finlanda.

Totuși, Partidul Libertății din Olanda și Adevărații Finlandezi au avut recent înfrângeri electorale după victorii mari în ultimii ani – lucruri adesea omise în relatările media privind „ascensiunea populismului european„.

În timp ce populismul de identitate a profitat de dificultățile economice recente, el există de dinainte de „marea recesiune” și merge mai departe de  problemele economice și sociale. În Norvegia, unde economia rămâne puternică și rata șomajului este scăzută, Partidul Progresului a devenit un factor important în victoria recentă a coaliției de stânga. Mai mult, populismul cultural s-a dezvoltat în țările nordice înainte de criză, mai ales în Suedia, Danemarca și Finlanda – economiile lor fiind printre cele mai puternice din Europa.

Aceeași tendință se aplică și Austriei, care se bucură de o dezvoltare puternică (la standarde europene), rata scăzută a șomajului și, cu toate acestea, 20.5% din votanți au optat pentru Partidul Libertății, care are influențe neo-naziste. Cea mai spectaculoasă renaștere a populismului european de identitate a fost partidul neo-nazist al Greciei, Zorii Aurii, care a intrat în Parlament după alegerile din mai 2012.

Impact

Efectele indirecte ale populismului pot fi puternice, modelând coaliții și moderând planurile partidelor

Impactul populismului în Europa este direct, prin rezultatele alegerilor și câștigarea pozițiilor în Parlament și indirect, prin formarea de coaliții și acorduri politice naționale sau locale. Există și un „efect de contaminaţie„, prin care partidele moderate îmbrățișează teme populiste pentru a le împiedica ascensiunea, mai ales în retorica și poziția dură privind siguranța și imigrația, ca de exemplu în Franța (sub conducerea fostului președinte de centru-dreapta, Nicolas Sarkozy, și a lui Manuel Valls, actualul Ministru de Interne socialist) sau în Marea Britanie în cazul unor Conservatori.

Motoare

Cauzele populismului în Europa merg mai departe de situația dificilă actuală economică și socială. Într-un interviu recent cu presa europeană, președintele francez Francois Hollande a declarat că populismul european este legat de „frica de declin„, precum și de „relaţia dificilă a cetățenilor cu islamismul„. A mai indicat identificarea UE cu imigrația neregulată și granițele deschise.

Rolul integrării europene în alimentarea populismului a mai fost recunoscut și de un grup de membri ai Parlamentului European, numiți „grupul Spinelli” care susțineau într-un raport din iulie că „Felul în care funcționează Europa contribuie la ascensiunea populismului, împreună cu situația economică și socială și planurile specifice ale fiecărui stat membru în parte„.

Nemulțumirea față de UE pare a fi unul motoarele principale ale mișcărilor populiste, mai ales în Franța, Italia și Marea Britanie, doar cetățenii germani rezistând decepției actuale privind integrarea europeană, probabil din cauza că au beneficiat mai mult din aceasta.

Alegeri pentru PE

Totuși îngrijorarea privind efectul populismului persistă. Premierul italian Enrico Letta a avertizat recent că alegerile de anul viitor ar putea da naștere „celui mai anti-european Parlament European„. A îndemnat partidele pro-europene să câștige cel puțin 70% din locuri pentru a evita o „legislatură de coşmar” (în prezent au aproape 80% din locuri). Totuși, Președintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, a avertizat că alegerile europene viitoare vor fi „foarte dificile” pentru partidele moderate europene.

Comentarii

raspunsuri